Ecosistemul Mării Negre
Deşi nu are o diversitate biologică ridicată, Marea Neagră formează un ecosistem complex cu trăsături unice în ceea ce priveşte caracteristicile fizico-chimice şi biologice.
Mediul propice vieţii se desfăşoară în general pe platforma continentală marină, până la adâncimea de 150-200 m şi este influenţat într-o largă măsură, de condiţiile mediului ambiant şi de dinamica apei. Mai jos, prezenţa hidrogenului sulfurat (H2S), face ca 85-90% din întreaga masă a apei (cu excepţia bacteriilor anaerobe), să fie complet lipsită de viaţă.
Ecosistemul marin este alcătuit din biotop (apa, natura substratului, factorii geografici şi climatici, salinitate, elementele minerale) şi biocenoza (totalitatea organismelor vii din biotop, ce aparţin unor specii diverse şi sunt interdependente din punct de vedere funcţional), care împreună formează un ansamblu integrat şi în permanentă interacţiune.
Impactul antropic asupra ecosistemului Mării Negre. Scăderea biodiversităţii din ecosistemul marin, prin dispariţia sau diminuarea accentuată a efectivelor unor specii de la litoralul românesc al Mării Negre se înscrie într-un proces extins, care a afectat întreaga biodiversitate a bazinului pontic în ultimele decenii ale secolului XX.
Marea Neagră este în prezent una dintre mările cele mai profund afectate de presiunea umană. Dezvoltarea tot mai accentuată a industriei de toate tipurile şi a unei agriculturi intens chimizate în bazinele riverane ale fluviilor şi râurilor tributare Mării Negre, corelată cu dezvoltarea unor mari aglomerări portuare în vestul, nord-estul şi nord-vestul mării, ca şi pe coastele Anatoliei a provocat mai ales în ultimele decenii bulversări majore în ecosistemul marin.
Portul Odesa
(Ucraina)
În general, poluarea este principalul fenomen incriminat de scăderea biodiversităţii marine. Însă, poluarea a reprezentat doar un aspect din paleta factorilor, care declanşaţi de om, au dus la modificările care au făcut ca Marea Neagră să fie considerată printre cele mai afectate bazine marine.
La 11 noiembrie 2007, din cauza unei furtuni puternice, cu rafale de vânt de peste 100 km/oră şi cu valuri ce au depăşit cinci metri, în Marea Neagră (Strâmtoarea Kerci) s-au scufundat: tancul petrolier „Volgoneft-139“ şi mineralierele „Volnogorsk“, „Nahicevan“ şi „Kovel“ încărcate cu sulf. În urma naufragiului, în mare s-au deversat 1.300 de tone de ţiţei şi circa 7.000 t de sulf. Poluarea cu hidrocarburi a distrus ecosistemele marine locale. Zeci de mii de păsări şi peşti care migrează din Marea Neagră în Marea Azov, au murit.
Un inventar al speciilor de animale dispărute sau devenite foarte rare din dreptul litoralului românesc cuprinde taxoni din majoritatea grupelor. Astfel, au dispărut asociaţiile de stridii şi asociaţia cu bivalva Barnea candida de pe fundurile din dreptul Constanţei, au devenit rare bivalve ca Irus irus, Petricola lithophaga, Gibbomodiola adriatica, Pholas dactylus, au dispărut Solen marginatus şi Teredo navalis. De asemenea, au devenit rare unele specii de celenterate ca Lucernariopsis campanulata (specie delicată dispărută odată cu câmpurile de alge brune din genul Cystoseira); viermi marini ca Ophelia bicornis; gasteropode ca Gibbula divaricata, Limapontia capitata; crustacee de talie mare ca Upogebia pusilla (zeci de mii de exemplare de gebii vieţuiau odinioară pe fundurile nisipoase de la Mamaia, în prezent specia mai poate fi întâlnită la nord de Capul Midia), crevetele Lysmata seticaudata, Hippolyte inermis, Processa pontica, Pestarella candida, Macropodia aegyptia, crabul Carcinus maenas (atât de frecvent în trecut, acum rar la nord de Agigea).